Conditiile prevazute de legea 77/2016

Conditiile prevazute de legea 77/2016

Pentru a putea beneficia de prevederile Legii 77/2016 debitorii trebuie sa tina cont de o serie de obligatii, prevazute in mod expres de art 4 si art 5 din Lege, aceste conditii trebuie indeplinite in mod cumulativ.

Detalierea condițiilor de admisibilitate.Anexarea documentelor doveditoare

Desi in practica nu s-a stabilit o jurisprudenta unitara cu privire la actele pe care trebuie sa le contina Notificarea adresata creditorului, recomandarea nostra este de a atasa toate documentele astfel cum acestea au fost detaliate in Ghidul de Dare in Plata , cu atât mai mult în contextul în care interpretarea data de Curtea Constituțională Legii 77/2016 pune în discuție și situația personală a debitorului.

In acest sens, intr-o speta instanta a retinut urmatoarele “ Fata de motivul de inadmisibilitate al procedurii de dare in plata in cauza pendinte vizand proceduta notificarii respectiv ca odata cu notificarea debitoarea trebuia sa faca dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art 4 din Legea 77/2016, instanta retine ca aceste sustineri sunt intemeiate, parata trebuia sa faca dovada indeplinirii acestor conditii, cel mai tarziu in cauza de fata. Astfel, parata nu poate face niste afirmatii in sensul ca in persoana sa sunt indeplinite conditiile art 4. din Legea 77/2016, fara sa aduca vreo dovada in acest sens, insa solicita bancii aplicarea acestei proceduri, pe baza simplei sale declaratii, ca in oponia acesteia sunt indeplinite conditiile legii mai sus mentionata. In aceste conditii, instanta retine ca nu banca trebuie sa faca dovada ca in sarcina debitoarei nu sunt indeplinite aceste conditii, cata vreme debitoarea este cea care solicita aplicarea dispozitiilor acestei legi si faptul ca in persoana sa sunt indeplinite aceste conditii. Ceea ce sustine banca reclamanta este faptul ca notificarea nu a fost insotita de vreo dovada, pentru ca aceasta sa poata analiza solicitarea paratei debitoare privind darea in plata in raport de toate inscrisurile, iar nu faptul ca aceasta nu indeplineste sau nu aceste conditii. ”

Contrar acestei opinii sunt si instante care au considerat ca Notificarea nu trebuie contina un set de documente care sa dovedeasca indeplinirea conditiilor prevazure de lege.

Una dintre aceste instante a retinut urmatoarele “Contrar sustenerilor contestatoarei, legea nu impune in sarcina debitorilor obligatia de a atasa notificarii dovezi in sensul indeplinirii conditiilor impuse de art. 4 din Legea nr. 77/2016, ci se rezuma la obligatia acestora de a detalia in continutul notificarii conditiile de admisibilitate”. 

O alta opinie asemanatoare avem si in urmatoarea speta: 

Practic in aceste doua spete instanta a retinut ca fiind indeplinite conditiile prevazute de lege chiar daca nu au fost atasate actele mentionate in Ghid. 

Cu toate acestea, trebuie retinut ca aceaste opinii sunt izolate si nu au fost adoptate de marea majoritate a instantelor.

Condițiile de la articolul 4 din Legea 77/2016

Prima conditie prevazuta de art 4 alin 1 lit a) se refera la calitatea partilor contractante si anume “creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială (Legea 193/2000 )”. In cele ce urmeaza vom prezanta succint cateva din motivarile instantelor cu privire la aceasta conditie.

O instanta a retinut ca “ Dispozitiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 193/2003 (Legea privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori) nu impun conditia ca persoana fizica sa nu desfasoare nicio activitate comerciala, ci doar ca, in contractul ce intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, persoana fizica sa fi actionat in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, aspect ce nu a fost probat in raport de contractul de credit.”

Intr-un alt punct de vedere instanta a precizat ca atat timp cat debitorii au facut dovada calitatii de consumator revina contestatoarei sarcina de a face dovada contrara.


Intr-o alta speta instanta de fond a retinut cu privire la art 4 alin. 1 lit a “singurul criteriu pentru a determina daca o persoana are calitatea sau nu de consumator este criteriul obiectiv, respectiv acela de a analiza daca persoana a incheiat contractul actionand in scopuri din afara activitatii sale profesionale.” 


 Prin urmare indiferent de activitatea pe care o desfasoara debitorul, instanta este obligata sa analizeze calitatea de consumator prin prisma scopului in care a fost semnat contractul de credit.

In ceea ce privestea conditia prevazuta de art. 4 lit. b “cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit”, este relativ simplu de verificat daca este indeplinita sau nu. Prin urmare, in practica, aceasta nu a ridicat probleme deosebite.


 O alta conditie care ridica probleme de interpretare este prevazuta de la lit c) “creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă”


 In aceea ce priveste conditia prevazuta de art. 4 alin. 1 lit c “instanta  constata ca si aceasta este indeplinita, creditul a fost contractat de un consumator cu scopul de a achizitiona un imobil cu destinatie de locuinta , fiind totodata garantat cu imobilul avand destinatia de locuinta achizitionat. In acest context instanta nu poate sa retina sustinerile creditoarei in sensul ca nu este indeplinita conditia prevazuta de art 4 lit c, nefiind dovedita destinatia de locuinta a apartamentului in discutie atat timp cat din insasi cuprinsul contractului rezulta ca scopul acestuia a fost acela de a achizitiona o locuinta.”

In practica sunt destul de dese situatiile in care debitorii au cedat dreptul de folosinta (fie in tot, fie in parte) al imobilului unei persoane juridice, printr-un contract de inchiriere sau de comodat. Neideplinirea acestei conditii este printre cel mai des invocata de creditori, cu toate acestea instantele nici in aceasta privinta nu au o practica unitara. 

Prin urmare o instanta a retinut urmatoarele: ”Cât priveşte faptul că in locuinţa din ___________ are sediul o societate comercială (in prezent inactivă), din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei atât anterioare cât şi ulterioare încheierii contractelor de credit, rezultă că destinaţia construcţiei a fost aceea de locuinţă şi nu de spaţiu afectat unei activităţi comerciale. Ori chiar in situaţia afectării unei părţi din locuinţă unei activităţi comerciale nu schimbă destinaţia construcţiei”.

O opinie diametral opusa a fost motivata de instanta de fond astfel “Fata de aceste prevederi legale imperative instanta constata ca in cauza reclamantii nu indeplinesc conditia prevazuta de art. 4 lit. c in speta asa cum s-a retinut si la situatia de fapt, acestia nu au facut dovada ca acest credit a fost contractat cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatia de locuinta, toate creditele fiind de nevoi personale pentru nevoi nenominalizate garantate cu un imobil care se afla deja in proprietatea reclamantei. De asemenea, se retine si faptul ca imobilul cu care s-a garantat nu are destinatia de locuinta ci de sediu social al societatii SC ______________ SRL, astfel incat in cauza nu este indeplinita nici conditia prevazuta de art. 4 lit. c din Legea 77/2016.”

Ultima condiție prevazuta de art 4 este cea de la litera d) ”consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi”, în practica aceasta nu ridica probleme deosebite de interpretare, instantele avand un punct de vedere unitar cu privirea la indeplinirea acestei conditii.

 Un alt aspect important de care ar trebui ca debitorii sa tina cont este ca simpla indeplinire a conditiilor prevazute de art. 4 alin 1 din Legea 77/2016 nu este suficienta pentru darea in plata a unui imobil, ci “este necesar ca debitorii sa faca dovada existentei unui caz de impreviziune de natura sa rupa echilibrul contractului.”