Procedura ordonantei de plata

Procedura ordonantei de plata

Procedura ordonantei de plata este o procedura speciala prevazute de art. 1014 –art 1025 Cod Procedura Civila, prin care creditorul solicita instantei de judecata obligarea debitorului la plata unei sume de bani, in masura in care sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

Art. 1014 CPC al. 1 precizeaza ca Ordonanta de plata “se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constând in obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractantă, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de părti prin semnătură ori in alt mod admis de lege” 

In primul rand, pe calea acestei proceduri speciale pot fi valorificate doar creantele ce presupun plata unei sume de bani ce rezulta dintr-un contract civil (spre exemplu obligatia chiriasului de a plati chiria). Cu toate acestea, obligatia de a plati o suma de bani poate avea si un alt temei ( spre exemplu obligatia membrilor unei asociatii de proprietari de a achita cheltuielile aferente cotei sale din proprietatea comuna – in acest caz temeiul obligatiei este statutul asociatiei).

In al doilea rand, creanta trebuie sa fie certa (existenta sa este neindoielnica), lichida (cuantumul acesteia este determinat) si exigibila (creanta a ajuns la scadenta).

Atentie!!! In aceata procedura este obligatoriu ca creanta sa fie constata printr-un inscris. De asemenea, inscrisul nu trebuie sa constitutie, potrivit legii, titlu executoriu (spre exemplu contractul de inchiriere incheiat la notar sau cel care are viza ANAF), in acest caz cererea va fi lipsita de interes si pe cale de consecinta respinsa ca neintemeiata.

Un alt aspect important de care creditorul ar trebui sa tina cont este procedura prealabila a notificarii debitorului. Ca atare, aterior introducerii cererii de ordonanta de plata, creditorul este obligat, potrivit art. 1015 CPC sa comunice debitorului prin executorul judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, o somatie, prin care ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia. 

Aceasta somatie se va atasa cererii sub sanctiunea respingerii acesteia ca inadmisibila conform art. 1017 al. 2 CPC. 

Potrivit art. 1018 al. 1 CPC, daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica dobanda legala penalizatoare calculata conform O.G. nr. 13/2011. Conform art. 3 din acest act normativ, dobanda legala penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR la care se adauga 4 puncte procentuale, in raporturile dintre profesionisti sau intre profesionisti si autoritatile contractante, la dobanda de referinta se adauga 8 puncte procentuale, iar in raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ rata dobanzii legale se diminueaza cu 20%.

Pentru solutionarea cererii, conform art. 1019 alin. 1 CPC, citarea partilor este obligatorie. Motivul pentru care se solicita prezenta partilor este prevazut chiar de lege, “pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a stărui in efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o intelegere a părtilor asupra modalitătilor de plată”.

Fiind o procedura urgenta, legiuitorul a prevazut o serie de derogari de la dreptul comun. Spre exemplu, debitorul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata, totodata, intampinarea nu se comunica reclamantului. 

Un aspect foarte important de care debitorul ar trebui sa tina cont este ca, in cazul nedepunerii intampinarii, fata de imprejurarile cauzei, judecatorul poate interpreta aceasta ca o recunoastere tacita a pretentiilor deduse judecatii, conform art. 1019, al. 3 CPC. 

O alta particularitate a procedurii speciale a ordonantei de plata este termenul in care aceasta trebuie emisa. Legea prevede in mod expers ca ordonanta de plata trebuie emisa in cel mult 45 de zile de la introducerea cererii, art. 1023 al.1 CPC. Insa, aceasta durata nu se aplica in situatia in care debitorul contesta creanta creditorului. 

In ceea ce priveste emiterea ordonantei de plata, instanta se va pronunta asupra cererii, pe baza inscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor partilor. Practic, in principiu, singura proba admisibila este proba cu inscrisuri la care ar mai putea fi adaugata, cel mult, marturisirea judiciara. Prin “declaratiile partilor” nu ar trebui sa tragem concluzia ca ar putea fi admisibila si proba cu integatoriul. 

Solutiile pe care le poate dispune instanta de judecata sunt:

1. Instanta constata ca partile au ajuns la o intelegere, in acest caz pronuntand o hotarare de expedient,

2. Inchiderea dosarului, in situatia in care creditorul declara ca a primit plata,

3. Respinge cererea creditorului, in cazul in care instanta constata ca apararile debitorului sunt intemeiate sau atunci cand instanta constata ca pentru a se putea pronunta are nevoie de administrarea unui probatoriu mai complex.

4. Admite cererea, caz in care va fi emisa ordonanta de plata.

Incheierea de respingere a ordonantei de plata nu are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste fondul cauzei, ca atare creditorul poate introduce o cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun, astfel cum prevede art. 1021. al. 3 CPC.

Legea prevede posibilitatea instantei de a emite ordonanta de plata doar in parte, art. 1022 al. 2, caz in care creditorul poate formula o cerere de chemare in judecata pentru partea de pretentii nerecunoscuta.

Impotriva ordonantei, prin care s-a admis, in tot sau in parte, cererea creditorului, debitorul poate formula cerere in anulare, in termen de 10 zile de la data inmanarii ordonantei sau de la data comunicarii acesteia. 

Prin cererea in anulare poate fi invocata doar nerespectarea conditiilor prevazute de art. 1014 si urm. si atunci cand este cazul stingerea obligatiei ulterioare emiterii ordonantei.

Conform art. 1024 al. 5 CPC, cererea nu suspenda executarea silita, insa suspendarea poate fi incuviintata, la cererea debitorului, numai cu darea unei cautiuni, al carei cuantum va fi stabilit de instanta.

Cererea in anulare poate fi formulata si de creditor pentru motivele prevazute de art. 1021 si art. 1022, in cazul in care instanta respinge cererea atunci cand apararile debitorului sunt fondate si atunci cand pentru solutionarea cererii sunt necesare administrarea altor probe decat inscrisurile depuse odata cu cererea privind ordonanta de plata.

Ordonanta de plata este executorie, chiar daca aceasta a fost atacata cu cerere in anulare, si are autoritate de lucru judecat provizoriu pana la solutionarea cererii in anulare.

 Aceasta procedura se poate aplica si la nivel european, si face obiectul Regulamentului nr. 1986/2006, Procedura europeana de somatie de plata.

Observatie!!! In sistemul somatiei europene de plata, creditorul nu este obligat sa obtina inscrisuri justificative in sustinerea cerererii sale, continutul acesteia fiind determinat in mod limitativ de art. 7 din Regulamentul nr. 1896/2006. Ca atare, instanta competenta la nivel national pentru examinarea cererii de somatie europeana de plata se va pronunta exclusiv pe baza elementelor de proba facute de creditor in formularul de cerere .