Legea 77 spune că părțile ”se repun în situația anterioară”.

Ce inseamna acest lucru?

În practică, creditorii interpretează această sintagmă dar și acționează diferit.

1.     O primă parte consideră că prin efectul suspendării de drept, ratele nu devin scadente și solicită reluarea plăților de la data rămânerii definitive a procesului;

2.     Alții consideră că ratele ce ar fi devenit scadente pe parcursul procesului sunt datorate integral (împreună cu dobândă și comisioane, dacă există) la data finalizării acestuia, în situația în care consumatorul pierde.

Apreciem însă că prima abordare este cea corectă și legală.

Mecanismul suspendării de drept în cadrul procedurii de dare în plată este comparabil cu cel prevăzut de mecanismul suspendării executării silite, unde, în situația respingerii contestației la executare, se va relua poprirea asupra veniturilor de la momentul încetării cazului de suspendare.

Consider că este și de domeniul evidenței că o obligație suspendată nu poate deveni scadentă în timpul suspendării și cu atât mai puțin exigibilă integral la data încetării cazului de suspendare.

Această chestiune a fost atinsă de Curtea Constituțională a Romaniei, care, prin numeroase decizii din care mentionăm Decizia nr. 92/2017, 565/2017 și 821/2018, a folosit sintagma ”reluarea plăților”.  

Potrivit Deciziilor ante menționate, suspendarea de drept a plăților pe parcursul procedurii este o măsură accesorie firească de natură să protejeze consumatorul aflat într-o situație de impreviziune[1] tocmai pentru a nu-l mai expune la plata unor obligații excesive.

Cu privire la plată, Curtea statuează în mod clar că la finalizarea procesului, plățile urmează a fi reluate.

53. În acest context, Curtea constată că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

Aceleași concluzii cu privire la efectele suspendării de drept și reluarea plăților după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cadrul procedurii judiciare a contestației, demarată la inițiativa creditorului, sunt cuprinse în deciziile: 565/2017 punctele 101, 102, 103, 701 /2017 punctele 49, 50, 51, etc.

Astfel, repunerea în situația anterioară demarării procedurii înseamnă reluarea plăților de la momentul la care acestea au fost suspendate de drept, respectiv de la rata corespunzătoare lunii în care a fost transmisă notificarea, potrivit graficului de rambursare.

Un copmportament contrar ar sugera că suspendarea de drept nu a operat iar pe parcursul procedurii prevăzute de Legea 77/2016 ratele au devenit exigibile lunar pe toată perioada suspendării, ceea ar însemna o încălcare flagrantă a prevederilor Legii 77/2016.

Repunerea în situația anterioară înseamnă exact ceea ce indică și sintagma, aducerea contractului la stadiul în care acesta era anterior operării supendării de drept a plăților.

Astfel, în opinia noastră, creanța astfel calculată nu ar avea un caracter exigibil iar practica reprezintă un abuz.

Cu toate acestea, în situația în care creditorul dvs aplică politica solicitării ratelor integral la data finalizării procesului și refuză să accepte continuarea plăților din punctul în care vă aflați anterior, trebuie să cunoașteți că acesta poate declara scadența anticipată în mod unilateral și că această situație nu îți poate găsi soluția decât… în instanță. De aceea, daca este posibil, sfatul rămâne acela de a economisi pe perioada procedurii contravaloarea ratelor de credit pentru a evita o situație potential iremediabilă.

Ai nevoie de mai multe informatii privind acest subiect? Contacteaza-ne la numarul de telefon:  0374639155 sau la adresa de email:office@bsav.ro

[1] Punctele 51. 52 și 53 din Decizia 92/2017: Astfel, Curtea reţine că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

52. În acest context, Curtea reţine că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge de termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.